Știința îți explică de ce nu funcționează relațiile

de: Andrada Bonea
15 04. 2016

Există o infinitate de motive pentru care relațiile moderne eșuează, dar oamenii de știință cred că l-au găsit pe cel decisiv.

Chiar dacă paharul e pe jumătate gol sau pe jumătate plin, cu toții ne concentrăm pe aspectele negative atunci când ne căutăm partenerul de viață, concluzionează noul studiu. Atunci când decidem dacă merită sau nu să ne implicăm într-o relație serioasă sau nu, atenția noastră cade mai mult asupra lucrurilor care nu ne convin. Fie că e vorba de o trăsătură de caracter nedorită, de statutul social, de perspectivele potențialului partener, nu ne pasă de lucrurile bune pe care le au oamenii de oferit, ci de cele rele.

Studiul a fost publicat în revista Personality and Social Psychology Bulletin și a implicat mai mult de 6.500 de persoane, concentrându-se pe ceea ce caută când vine vorba de relațiile sexuale, romantice, amicale și nu numai. Desigur, elementele emoționale sunt foarte subiective. De exemplu, poate că pentru cineva impulsivitatea e o calitate, iar pentru altcineva e cel mai mare defect. Potrivit cercetătorilor, ceea ce displace cel mai mult majorității este lipsa atracției fizice, stilul de viață nesănătos, trăsături comportamentale nedorite, convingeri religioase diferite, statutul social limitat și țelurile diferite în relații.

Același studiu confirmă că oamenii se concentrează mai mult pe defecte decât pe calități, și că acestea cântăresc mult mai mult în balanță. Această tendință e mai pronunțată în cazul femeilor. În orice caz, predilecția către informații negative o bate pe cea către informații pozitive. Lucrurile care ne pot face rău primesc mai multă importanță decât lucrurile care ne pot face bine.

Și totuși, unii oameni aleg să rămână în relații în care predomină aspectele negative. Richard A. Friedman, profesor de psihiatrie clinică, scria în 2012, în ziarul The New York Times, că motivul care îi face pe oameni să se întoarcă mereu la un partener imprevizibil nu este „o dorinţă ascunsă de a suferi”, ci mai degrabă din cauza „unui capriciu al sistemului de recompense, o reţea neuronală primitivă îngropată adânc în creierul nostru, care este sensibilă la diferite recompense, cum ar fi sexul, banii sau mâncarea.

Acest tip de legătură amoroasă este similară jocurilor de noroc, cu excepţia faptului că moneda este afecţiunea şi sexul. Secretul este că recompensa este neprevăzută, ceea ce o face deosebit de puternică şi de dorită de creierul nostru. Pentru a-şi susţine punctul de vedere, Friedman a luat în calcul rezultatele unui studiu realizat de psihiatrul Gregory Berns care a analizat ce se întâmplă în creier în momentul în care recompensele sunt previzibile sau imprevizibile. Berns a analizat activitatea cerebrală în timp ce participanţii primeau recompense, sub formă de suc de fructe sau apă, întâi la intervale aleatorii, iar apoi la fiecare 10 secunde. El a observat că atunci când recompensele erau imprevizibile, activitatea cerebrală era mai intensă, potrivit Descoperă.